Asta e culmea!... culmea!... strigă d. Lefter, ștergându-și fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părțile... Nu e și nu e!...
— Femeie, trebuie să fie-n casă... Dracu n-a venit să le ia!...
Dar ce au pierdut? ce caută?
Caută două bilete de lotărie, cu care d. Lefter Popescu a câștigat.
Însă oricine mă poate întreba:
— Bine, dacă a pierdut biletele, de unde știe d. Lefter de câștig?
E lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani împrumutați, ca de cabulă, de la d. căpitan Pandele, fiindcă îi spuseseră mulți, când se tot plângea că n-are noroc la joc, să-ncerce a juca cu bani de-mprumut... Și a făcut învoială, pe onoare, față cu martori, să dea din câștig, dacă s-o întâmpla, zece la sută căpitanului.
Când a cumpărat biletele, d. Lefter a râs pesimist:
— Ți-ai găsit! eu și noroc!
Dar d. căpitan Pandele, mai optimist:
— De unde știi dumneata norocul meu?
Ș-a pus pe d. Lefter să-i însemneze în carnet numerele biletelor.
A trecut mult de la aceasta. Lotăriile, amânate de atâtea ori, s-au tras în sfârșit amândouă în aceeași zi. La prima (Lotăria «Societății pentru fundarea unei Universități Române în Dobrogea, la Constanța»), lotul cel mare de 50.000 lei l-a câștigat numărul 076.384; iar la a doua
