Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 1 - Nuvele și schițe.djvu/17

Această pagină nu a fost verificată

Cruzimea ingenioasă a omului smintit de frică: acesta-i motivul central al dramei lui Zibal.

Simt enorm și văd monstruos, zice Caragiale în chip de concluzie, după ce descrie exasperarea nervoasă a nopții petrecute la Grand Hôtel Victoria Română. Bucata are, întreagă, caracter de reminiscență acută, și cine l-a cunoscut bine pe Caragiale se oprește la cuvintele de mai sus ca la un semnal deosebit: ele nu sunt numai o formulă ocazională, ci rezumă un temperament și lămuresc o metodă artistică. Sensibilitatea enormă și viziunea monstruoasă au imprimat artei sale caracterul excesiv: în comic, stil caricatural; în tragic, forme de groază și de tortură extreme.

Încă de copil începe Zibal cariera fricii: leșină de spaimă pentru că a văzut pe un hamal izbind la pământ pe altul și umplându-l de sânge. Acest fricos prin esență nimerește să ajungă cârciumar la un han așezat singuratic, în vecinătatea unui sat cu oameni înrăiți de mare sărăcie; și tocmai unul din cei mai deocheați, ursuz și brutal foarte, se tocmește argat la dânsul. Fiorosul Gheorghe, dat afară, pleacă mârâind la urechea lui Leiba o strașnică amenințare, cu întâlnire hotărâtă în noaptea Învierii.

Abia pleacă Gheorghe, și vin să-l caute niște călărași pentru o pricină. Subprefectul, când îl roagă ovreiul să-l apere, îl ia în râs, ba îi și complică spaima sfătuindu-l serios să se păzească de a da sărăcimii din Podeni, prin frica lui imprudent dezvelită, gânduri prea rele. Și pe când, peste groazele astea toate, îl chinuie tocmai fierbințeala frigurilor de baltă, sosește diligența cu oameni care spun cum la tactul de mai sus al poștei au măcelărit hoții pe hangiu și ai lui cu o absurdă sălbăticie. După îngrămădirea aceasta meșteșugit enormă a motivelor de groază dinafară, îndoite cu visele înspăimântătoare ale omului în delir de friguri, se pregătește cititorului o clipă de contrast: chipurile de comedie ale studenților care se luminează între ei și, mai cu seamă, luminează pe conductorul diligenței, despre Darwin, atavism și toată filozofia, de ultim tiraj pe atunci, a