Profesorul: — Spune-i tată-tău, șușterului, așa de la mine: ne, sutor, ultra crepidam, că-z doar nu toți șuștării or să aibă compekența să se pronunțe obiectiv asupra metoaghelor de pedagojie care iaște cea mai înaltă știință. Înțelesu-m-ai?
Ionescu: — Nu, domnule!
Profesorul: — Vina tată-tău și mumii-ti, că te-or făcut prostovan!
Școlarul Georgescu: — Domnule, pe mine a zis tata că mă trimete la Severin în gimnaziu... la d. Costescu.
Profesorul: — Da tată-tău ce-i ?
Georgescu: — Avocat și deputat...
Profesorul: — Te poate trimite și la Kecikemet! tot dejaba! daca n-ai aplicățiune, n-are ce-ți face, să fie nu Costescu, să fie, m'rog, și cel mai emininke pedagog, m'rog să fie măcar și Peștaloțiu! că-z doară te-am proboluit de atâta vreme, de patru ani, de când fac cu tine rotățiune!
Otopeanu: — Și eu o să rog pe taica să mă trimeată tot la d. Costescu...
Profesorul: — Da trimeată-te și la furci!... (Schimbând tonul:) No! basta cu colocvia! Nu vreau să vă las să mereți mai departe în ghimnazium fără să aveți și voi o disțiplină. Curând acuma va veni finele anului, când vom arăta, m'rog, cu toții onoratului ministeriu cum am știut să ne împlinim datorința, ca să căpătăm și noi o înaltă aprobățiune.
Pântru aceea dar, m-am hotărât ca de astăzi o oară pe zi să aibă o destinățiune hotărâtă pântru muștruluială, ca să proboluim, m'rog, spiritul nostru de emulățiune. De astăzi, vom începe să facem până la împărțirea premiilor ecserțir. Aceia dintă voi, cari vor avea mai multă aplicățiune, vor fi amăsurat, corporali și undrofițeri, iar acele loaze, cari vor fi proști, vor rămâne cătane proaste. Trubuie ca să arătăm și noi, m'rog, onoratei azistențe, care va fi de față ca să ne onoreză la un defilir, că ne-am dat osteneala, așa că toți musai să strije cu patriotism: virtus romana rediviva!
No!... acum să vă văz! toți după mine la ecserțir, ca o lejiune traiană!
