Primiți, domnule director, distinsa noastră considerațiune.”
No! auzit-ați numa cum se esprime onoratul ministeriu cătră migne, mă?... „cu onoare!” și... „ghischinsa noastră considerățiune!...” Numa voi, niște râtagni, nu cunoașteți rășpectul, și doar ghestul vă muștruluiesc...
Ne vom îngheplini aședar misiugnea și vă vom face o prelejere ghespre comeată.
Școlarul Ionescu: Apoi, a trecut...
Profesorul (aspru): Nu fă larmă, spurcăciune!... Silențium și atențiune, că-z intrăm în makerie!
Numele „comeată” iaște ghe jănul femenin: o comeată, două comeake, și gherivă ghe la coma, coamă, capelură, pleate lunji, reșpective: comată, comeată, astru pletos, vulgo stea cu coadă.
Apărițiunea comeakelor au esărțitat togheauna înrâurire asupra maselor populare, asupra prostimii, cu atâta mai mult că aceea apărițiune au fost prețesă ghe bolizi, mecheori, așteroizi, cari se arată ca o ploaie ghe steale și cari...
Școlarul Otopeanu (ridicând mâna-n sus): Dom'le!...
Profesorul: No! ai vreo observățiune ghe făcut?...
Școlarul Otopeanu (în picioare): Dom'le, mama-ntr-o seară, iarna trecută, a văzut ploaie de stele, afară...
Profesorul (impacient): He!... că-z doară nu era să le vază-n bordei...
Școlarul: Și eu și cu taica eram culcați, și când a intrat mama în casă și ne-a spus să ieșim afară să vedem, taica n-a vrut.
Profesorul (mai impacientat): Ha!
Școlarul: Zice taica: nu ies din plapumă pe gerul ăsta, să știu de bine că plouă și cârnați... (Școlarii râd.)
Profesorul (foarte impacientat): Tată-tău este un azin, carele nu știe să-ți ghea o educățiune zolidă. (Copiii râd mai tare; profesorul foarte aspru:) — No! basta!
Merem mai gheparte și intrăm în ghemonstrățiune. (Coboară la tablă, ia tibișirul și desinează, nu tocmai exact, o elipsă cu focarele foarte depărtate.) No, acuma, Bârsăscule, tu carele ai mai
