— Să am crampe... — se strâmbà binevoitor, Dânuț.
— ...și să stau în pat toata vacanța...
— ...și să stau în pat toată vacanța...
— ...și să mă pue doctorul la dietă...
— ...și să mă pue doctorul la dietă... — se îngrijoră Dănuț.
— ...fără de dulciuri...
— ...fără de dulciuri... — oftă el amar.
— ...dacă oi spune cuiva...
— ...dacă oi spune cuiva...
— ce-are să-mi arate...
— ce-are să-mi arate...
— ...Olguta...
— ...Olguța...
— Amin!
— Bagă de seamă!... Și-acum, poftim pușca înapoi.
— De ce Olguța?
— E pușcă de copil! Mie nu-mi trebue!
— N’o primesc. Am dat-o.
— Atunci o țin pentru Monica... Ai s’o pui în patul păpușelor. Auzi, Monica?
...Albi pelerini ai căilor de lună pe covoare, trei copii desculți, în lungi cămeși de noapte, — unul cu cozi blonde, doi cu plete brune, — poposiră în jurul unui gavanos cu dulceață.
Si toți trei mâncau din aceiași lingură, subt privirea aceleași bunice, din dulceața acelorași uriași, — jos pe covor.
