Această pagină a fost verificată
La Medeleni
95
— Si ce-mi dai, dacă deschid?
— Spune tu ce vrei?
Olguța se ’ncruntă. Nu mai înțelegea nimic.
— Olguța, nu deschide! — o îndemnă tainic Monica.
— De ce să nu deschid?
— Deschide Olguța, răsună tare și grăbită, vocea lui Dănuț.
— Să-mi dai pușca ta.
— Ți-o dau!
— Jură-te.
— Spun pe onoarea mea.
— Spune: jur.
— Deschide, Olguța. Jur pe onoarea, mea.
Olguța răsuci cheia, apăsă clanța și brusc deschizând, răsări în prag.
— Unde-i pușca?
— Ia-o.
Olguța desprinse pușca, nelăsându-l pe Dănuț să încalce hotarul.
— Buftea! — îl încercà ea, înarmată cu pușca.
— Poți să-mi spui! Nu mă supăr.
— Atunci nu-ți mai spun.
— Cum vrei tu.
— Da’ tu ce vrei?
— Olguța... vreau să mă împac.
— Vrei să te ’mpaci?
— Da.
— Spui drept?
— Spun drept.
— Atunci intră.
