92 IONEL TEODOREANU
Doamna Deleanu, în kimono, făcea rondul de noapte, pe tăcute, ca toți ce-i care-l fac.
- Te-ai spălat pe dinți?
- M’am spălat.
-Mănile ți-s curate?... Ia să văd... Danuț — Dănuț! Pentru ce-s făcute periile de unghii?
„Pentru mata, mamă, ar fi răspuns Olguța" gândi Dănuț, roșindu-se.
- Să vii mâne dimineață să-ți tai unghiile. Ai auzit? ,
- Am auzit.
- Și-acuma culcă-te... Dănuț! Da’ asta ce mai e? — înmărmuri doamna Deleanu, descoperindu-l pe Aii... Marș, Aii!
Ali deschise ochi de cuvios călugăr descoperit de stareță la maici, și ondulă spre ușă.
- Ce caută dumnealui aici?
- A venit singur, mamă!
- Cred bine! Asta mai lipsea!... De ce nu l-ai dat afară?
- ...Am uitat.
- Noroc că mi-am adus eu aminte!... Da’ tu ce cauți aici??
- N'aveam chibrituri, mamă!...
Capul Olguței răsărise atent, prin crăpătura ușii care dădea în antret.
- Umbli cu picioarele goale? Olguța!
- Nu-mi găsesc papucii! Am să-i arăt euAnicăi!
- Ba te poftesc să te culci!
- Ce cauți la mine în odae? — se oțări Dănuț.
