— Nu!… Da’ mie nu-mi trebue păpușă. Ai isprăvit?
— Am isprăvit… Asta nu-i frumos, Olguța! Ce-are să spue tante Alice!
— Lasă... Caută-mi o panglică.
Olguța făcu sul colile.
— Ai găsit?
— Da.
— Acum fă o fundă frumoasă; știi, cum mi-ai făcut pentru premii.
— De ce, Olguță? întrebă Monica, înflorind din vârful degetelor funda sulului cu pedeapsa.
— Mama are să vadă că funda-i bine făcută, și-are să fie mulțumită.
— ...?
— Fiindcă eu nu știu să fac funde… ș’atunci are să uite să mai controleze!
— Vai, Olguța, tare ești șireată!
— Așa-i când… „ai părinți” urmă în gând Olguța.
— Ce?
— Nimic… așa spun eu.
— Vă poftește la masă, le vorbi din ușă Anica, sorbind din ochi funda roșie.
— Cine? — o luă în primire Olguța.
— Conița!
— Pe cine?
— Pe dumneavoastră, dudue!
— Cum ți-a spus?
— …
