El știe că ții cu mine! — o încredința ea confidențial.
— Da, știe! — suspină Monica!
— Ți-a spus el?
— ….Nu… știu eu!
— Sigur. Ai dreptate.
— Da.
— Și ți-a spus ceva?
— ….Nu. Eu nu mai vorbesc cu Dănuț.
— Dece?
— Așà.
— Foarte bine! — aprobă Olguța. Tu ești prietena mea.
— Da, Olguța, îți promit că de-acum înainte sunt numai prietena ta.
— Bine! — acceptă Olguța… N’ai văzul ce-am scris!?
— Cum? ai și scris?
— Uită-te!
— Aa! Numai atâta ai scris! — se liniști Monica.
— Ce? Nu-ți place?
— Nu zic că nu!… Da’ scriu eu pentru tine.
— Da’ nu vreau!… Așà am vrut eu să scriu!
— Tante Alice a văzut?
— Așà vreau eu! — se împotrivi Olguța.
— Olguța, fă-mi și mie o plăcere… Eu ți-am făcut: vezi! Am jurat pentru tine.
— Și eu ce să fac? — începù să consimtă Olguța.
— Tu uită-te!
