Olguța se încruntă.
Domnul Deleanu făcu o pauză savantă, dând răgaz propoziției să capete o valoare neatârnată.. Rostogoli un colac de fum aromat spre Olguța..
— ...când te roagă tata.
Olguța intră în casă, cu capul sus, strănutând.
— Așa strici tu copiii!
— Alice... începu domnul Deleanu, răsfirându-și mustețile. Spune drept, Alice, fără mânie, fără enervare... dacă Olguța nu-i un drac... ingeresc! - zâmbi el cu ochii Olguței...
— ...Așa e! — oftà doamna Deleanu, abia stăpânind o lucire de tainică mândrie.
Și se grăbi să dezmierde capul înfrântului Dănuț.
— Bine face tante Alice, aprobă în șoaptă Monica, gata să facă la fel.
— Lasă, Dănuț, îți cumpără mama un zmeu mai mare .. Uite chiar acum scriu la „Universel”. ...Acuma ia-o pe Monica de mână și jucați-vă ’mpreună.
Dănuț lua cu acreală mânuța timidă a suplinitoarei zmeului și o zmunci spre livadă.
Doamna Deleanu se ridică de pe fotoliu, pornind spre ușă... Din treacăt dezmierdă fruntea impertinent bombată a capului culcat pe speteaza fotoliului.
— Și pe tine ar trebui să te pun la colț! zâmbi ea blând.
— Păcat că nu se mai poate! — oftă nostalgic domnul Deleanu, scuturând scrumul țigării.
***
