CAP. I.
POTEMKIN ȘI KAMI-MURA
Doi țărani salutară cu o arhaică solemnitate pe viitorul stăpân al moșiei. Mișcarea vastelor pălării învălui pe Dănuț cu epicul vânt al gloriei. Se opri în mijlocul șoselei ca un gladiator aclamat în arenă cu călcăiul pe trupul biruitului, având drept scut zmeul, drept lance sfoara al cărei fuior îl strângeà în pumnul răpezit îndărăt.
— D’apoi nu te doboară, boerule, namila asta? — întrebă unul din țărani.
— Pe mine!?
Dănuț tocmai isprăvise clasele primare. Erà licean în vacanță.
— Mai bine hai de i-om da boerului o mănă de-ajutor să-l sue, se amestecă în vorbă celălalt țăran, apropiindu-se de zmeu.
— Da’ mare-i! — se minună el. Cât o fereastră boerească!
Dănuț se simți mândru că zmeul e al lui și umilit că e mai mare decât el. Instinctiv — cum
