— N’o găsesc, tante Alice! — intră alarmată Monica.
— Lasă că vine ea singură… Trebue să fie la Moș Gheorghe! Uite, Monica! Ți-am pus pe măsuța de noapte, portretul bunicei… Dacă vrei să-l atârni în părete, îți dau eu o altă ramă.
— Nu-nu, e bine așà, tante Alice.
— Lucrurile ți le-am așezat în șifonieră… Uite: rafturile de sus sunt ale tale…
— Tante Alice, se cutremură Monica, n’ai găsit o păpușă în geamandan?
— Ba da! — zâmbi doamna Deleanu. Am culcat-o, uite…
Și din penumbra raftului, luă în brațe un pătuț în care dormeau două păpuși cu pălăriile în cap.
— Mie, tante Alice? — nu-și crezu ochilor Monica.
— Sigur, Monica!… Uite și o șifonieră cu rochii pentru păpușile tale.
— Da’ Olguța? — se opri fetița cu brațele întinse.
— Și ea are la fel!
Clanța descărcă un foc de pușcă, ușa pocni și bufni la loc, repezită îndărăt cu mâna stângă, de Olguța…
— Ce-i? Ce-i?
Olguța se aruncase de sus, în pat, legănându-se molatec în tresăltările arcurilor scârțiitoare, care dormeau de un an.
— Bine, Olguța, așa se intră într’o casă de oameni?… Și cu botinele murdare în pat! Vai! — Vai! — Vai!
