Și Flota de iaz, cumpărată dela „Magasin Universel” din București de Moșu Puiu: un singur vas, lung și gros cât o franzelă, cu elice, steag, tunuri, coșuri și marinari de tinichea, paralizați pe punte.
*
Dănuț trânti ușa cu atâta putere, încât molozul i se prăbuși pe umeri. Se scutură, clătinându-și buclele castanii, cu mișcarea biblică a lui Samson.
— Lasă-lasă! — dădù el din cap.
Dând cu ochii de ultima cunună de premiant întâiù, atârnată deasupra patului, o zmulse din cui, și o trânti pe jos, îmbrâncind-o cu piciorul.
— De asta învăț eu, ca sa mă persecute! Lasă... v’oi arătà eu vouă! — clatină el pumnii spre ușa fetițelor.
Desprinzând pușca de pe ținta, o înarmă cu săgeata gumată și trase… Chipiul Peste-Amiralului rus, tresări rămânând cu o gropiță întunecată în fund.
Pac, pocni săgeata, rămânând lipită de ușă, ca o fișă de telefon… Dănuț o desprinse… Pe ușă rămase un monoclu aburit. Pac… pac… pac…
— Ei, da’ ce-i scandalul acesta? Ce faci acolo Dănuț? Nu dormi?? — îl întâmpină de dincolo de ușă, glasul doamnei Deleanu.
Dănuț amuți. In vârful picioarelor își atârnă pușca la loc… Culese cununa, măturând foile desprinse subt dulap, și atârnă restul gloriei în cuerul ei.
