Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/381

Această pagină a fost validată
LA MEDELENI
381

Îndărătul caselor boerești începuse praznicul de pomenire pregătit de doamna Deleanu după datini.

Cu mâna ei, Olguța vărsà din cană în ulciorul fiecăruia. Doamna Deleanu și Monica împărțeau paharele cu rachiu de pe tablaua purtată de Oțăleanca.

Anica, Profira, și Safta — bucătăreasa oamenilor de pe moșie — aduceau felurile de bucate.

Sfiala posomorîtă adusă dela cimitir, nu ținù mult. Mai întâiu vorbiră amintirile bătrânilor. Pe urmă izbucniră glumele tinerilor: la început în șoaptă, la ureche, apoi fățiș. Rachiul, supa fierbinte și priveliștea bunătăților calde, întețiră voioșia.

Olguța se încruntă. O vorbă aprigă îi aprinse ochii… dar porni spre casă, strângându-și buzele uscate. În fața scărilor se opri, ca alungată de cineva. Se îndreptă spre grajd. Acolo nimeni nu râdeà…

…Acolo, pe capra trăsurii neclintite, fără de cui, fără de hățuri, un copil plangeà cu mânile pe ochi.

Și Dumnezeul minunatelor povești nici nu trimese îngeri să se ’nhame, zburători; nici nu cuprinse dela spate pumnii uzi, dându-le hățuri; nici nu șopti c’un zâmbet blând:

— Mână mata, duduiță.

***

— Stai jos, părinte.