Această pagină a fost validată
38
Ionel Teodoreanu
— Eu? Nici n’am fost, nici nu puteam să fiu.
— Cum!?
— Fetele nu fac armată. Eu îs fată… să spue și papa… Și ’n afară de asta, Japonezii tăi au avut noroc, da’s niște fricoși.
— Minți.
— Mint? Atunci de ce’s galbeni?
— Cum, de ce? Fiindcă-s galbeni, așa-s Japonezii.
— Să-ți spun eu: îs galbeni de frică. Toți au gălbenare! — țipase Olguța pentru urechile întregii Japonii… Și dacă vrei să te bați, să te bați cu Mine nu cu Rușii, încheiase Olguța cu fruntea sus.
La masa dată în cinstea ambilor amirali, domnul Deleanu citise următorul comunicat:
Potemkin și Kami-Mura
Au pornit dârji la răzbel
Foc și pară și oțel.
Ura! Ura!
Au pornit dârji la răzbel
Foc și pară și oțel.
Ura! Ura!
S’au luptat cât s’au luptat
— Umplând casa de dezastre
Prin salon, sufragerie,
Și prin locuri mai sihastre.
— Umplând casa de dezastre
Prin salon, sufragerie,
Și prin locuri mai sihastre.
Au mai stat ei și la colț
— Aveau și părinți dușmanii!
Ripostând: colț pentru colț
Cu toată cenzura mamiii.
— Aveau și părinți dușmanii!
Ripostând: colț pentru colț
Cu toată cenzura mamiii.
In ce hal fără de hal
Ți-e chipiul, Potemkin!
Dar e Peste-Amiral
Kami-Mura-i mai puțin!
Ți-e chipiul, Potemkin!
Dar e Peste-Amiral
Kami-Mura-i mai puțin!
