— …O lovitură la stânga: bang! Adversarul o parase…
— …Olguța se încruntă: palpità.
— …O lovitură la dreapta… Ce vrei? — întrebă d’Artagnan dând cu ochii de Anica.
— Afară, țipă Olguța. Spune, papa.
— Adversarul erà chiar Athos?
— Eeei!
Anica nu-și luà ochii dela domnul Deleanu care urmà aprins povestirea. Văzând că nu-i luată în samă, înaintă spre biurou.
— Atrimes cuconița după duduia Olguța.
— …Adversarul lui Porthos erà chiar Aramis!
— Aaa!
— Lui Moș Gheorghe-i rău de tot, vorbi tare Anica.
— Ce-ai spus? — sări Olguța.
Anica fugise. Olguța se uită la domnul Deleanu cu fruntea încrețită.
— Ce-a spus, papa?
— …
Domnul Deleanu trezit, cuprinse cu palmele capul Olguței, strâns de tot, sărutându-l pe frunte. Olguța clipi, se zmunci, deschise ușa, și o rupse la fugă.
***
Văzând-o pe Olguța, țăranii din ogradă se descoperiră ridicându-se în picioare. Olguța trecù în goană printre ei, privindu-i zăpăcită.
— Moș Gheorghe! — țipă ea din tindă, gâfâind.