cutia de scrisori, — mare, lătăreț, apăsat, — scoțând limba la fiecare cotitură de literă.
— Bun!
Eși hotărîtă, cu ochii înegurați de Salomee, — cu foarfece de Parcă, despicat în mână.
— Amarnic diavol! — exclamă admirativ Profira, mușcând dintr’o caisă.
***
Odaia lui Dănuț se învecina primejdios cu odaia fetițelor. Punctul de fruntarie erà ușa închisă, cu cheia în brosca din partea cealaltă.
Fața dinspre odaia fetițelor purtà un cuer, în care atârnau pălării de paiu, funde de mătasă, un cerc tricolor, o rețea cu mingi multicolore, și două paltonașe pepita.
Fața dinspre odaia lui Dănuț, erà împodobită în partea de sus, cu o panoplie de postav de biliard, alcătuită astfel: o pușcă Eureka — culcată pe ținta ei de carton alb cu cercuri roșii în jurul centrului albastru, — în tovărășia bețișoarelor isprăvite cu un tampon de gumă lipicioasă; două săbii de tinichea cu tecile pistruite de rugină și scofâlcite de duelurile cu Olguța, încrucișate în X; și o șuerătoare prinsă cu un șnur roșu, cu șuer bâlbâit și gust acrișor.
Mai jos de panoplie, despărțite de o sabie atârnată vertical ca o coloană vertebrală a războiului, erau răstignite două uniforme: una de amiral japonez, cu șapcă și fără pantaloni, poreclită Kami-Mura; alta de amiral rus, botezată Potemkin.
