Această pagină a fost verificată
CAP. IV.
„Moș Gheorghe nu tragi din lulea?”
„La tante Julie
La tante Sophie
La tante Mélanie
Et l’oncle Léon…”
La tante Sophie
La tante Mélanie
Et l’oncle Léon…”
— Ah! Papa! Iar ai greșit! — îl dojeni Olguța zburlindu-i părul cu podul palmei.
Domnul Deleanu, aplecat peste umărul Olguței asupra pupitrului, descifrà cu glas de bariton răgușit, șansoneta adusă de la București odată cu răgușala. Olguța îl acompanià la pian.
— Vezi, papa, tu cânți: si-sol-mi-do, — în loc să cânți: si-la-si-do. Ascultă-mă pe mine.
Incepù din nou, șuerând melodia și bătând tactul cu piciorul. Domnul Deleanu fredona cu buzele închise, dănd din cap.
— Ei, papa, iar!? Ce-are să spue mama?
Domnul Deleanu își luă o figură de școlar prins cu lecția neînvățată.
