345 IONEL TEODOREANU
L-au păcălit pe Herr Direktor.
Iacă și mama! Și ea se uită la ei… cam lung.
Sfinții clipesc.
Mama ia icoana, s’apleacă asupra ei – Dănuț simte lămurit parfumul mamei — și sărută pe frunte tocmai pe Dănuț…
Hai, Dănuț, scoală-te, șopti doamna Deleanu, dezmierdând pe frunte cea din urmă deșteptare în casa părintească, a copilului cu bucle castanii.
***
Deși s'apropia dimineața, casa parea deșteptată în negru miez de noapte.
Femeile intrară în antret cu lămpile aprinse, urmate de Ion și de Pricop: celălalt argat dela grajd. Cu toate semnele și poruncile date în șoaptă de doamna Deleanu, cizmele lui Ion și ale lui Pricop bocăneau aspru pe podele, primejduind somnul fetițelor.
Anica și Profira, îmbrăcate gros, cu capetele înfășurate în tulpane negre, erau încă buimăcite de somnul neisprăvit.
Dănuț, cam palid în hainele de catifea albastră, cu guler tare „rabattu" și eleganta lavalieră, se uită distrat în jurul lui. Mesteca mereu, cu un aer nemulțumit; vărsase din greșeală prea multă apă de dinți în paharul cu apă: îl usturau gingiile.
Curentul făcu să tresară și să tremure flacăra lămpilor. Cufărul cu așternutul fu scos afară. Ali