Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/347

Această pagină a fost verificată

LA MEDELENI 347

scăunaș. Deodată, răsare un înger cu zmeul lui Dănuț în mână. E chiar zmeul cel mare dela începutul vacanței, cu sfoara tăiată de Olguța.

Dumnezeu se uită la Dănuț. Dănut zâmbește iertător.

Răsare un alt înger cu păpușa Olguței în mâni. Dănuț tremură.

Dumnezeu ia păpușa pe genunchi, îi trece mâna peste față și 'n locul chipului cu musteți și barbișon, zâmbește Monica. Numai că n'are păr.

Dumnezeu vâră mâna în sobă, ia un pumn de flăcări și-l răstoarnă pe capul tuns al Monicăi.

Dănuț închide ochii. Oare a ars Monica?… Nu. I-au crescut cozile la loc.

Dumnezeu dăruește păpușa lui Dănuț și zmeul, Olguței… Vrasăzică Monica a rămas păpușa…

S'aud bătăi în ușă. Îi caută de-acasă. Olguța se încruntă. Dănuț se cutremură. Numai Dumnezeu zâmbește.

Ce-i de făcut? Casa e înconjurată. Herr Direktor, tata și cu mama bat în ușă din răsputeri.

Fără să-i pese de cei care bat, Dumnezeu ia o iconiță din cui, îi preface pe toți trei în sfințișori zugrăviți și așează iconița la loc. De-acuma poate să-i caute!

Herr Direktor iși pune monoclul și se uită prin odae.

Dănuț face cu ochiul sfintelor de pe iconiță. Sfintele se prăpădesc de râs.

Herr Direktor se uită la ei, vede icoana, și-și face cruce. Sfinții își trag coate și se încruntă așa de sever că Herr Direktor mai face o cruce.