Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/340

Această pagină a fost verificată

340 IONEL TEODOREANU

care mai găseau resturi din iarna trecută. Dănuț descoperise un bilet de intrare la patinaj și două bomboane acre încrustate în fundul căptușelii sparte; Olguța frământă un ghemotoc de hârtie de cositor care învelise odinioară niște castane zăhărite.

Paltoanele miroseau a naftalină. Aerul intră rece și ascuțit pe nări, înroșindu-le. Suflările abureau. Subt pașii lor, pământul suna tomnatec.

Linia dealurilor hotărnicea noaptea cu plutitoare ondulări ca o cădere de voaluri lente de pe goliciunea lunara.

Două umbre trecură pe la poarta – ireal de albastre în argintul profund. Cânii se repeziră, hămăind. Intonată cu glas de bas răgușit, o sudalmă națională autentifică decorul.

– Tu nu știi să te bați! – ridică din umeri Olguța, oprindu-se brusc.

— Cum nu știu?

— Nu știi.

— Ai să mă 'nveți tu?!

— Sigur, afirmă Olguța cu tărie.

— Hm!

Totuși, inima lui Dănuț — de altă părere decât buzele — bătu mai tare.

Olguța îl privi cu solicitudine compătimitoare.

— Dacă-ți trage cineva o palmă, ce faci?

— Ii trag și eu.

— Și dacă-ți trage un pumn?