mandanul ușurel al Monicăi și eșise trântind ușà, după ce-și sclipise în oglinda ovală a șifonierei de mahon, surâsul de țigancă tânără.
Acum geamandanul cu inițialele bunicei erà singur. In el așteptau portretul bunicei și o păpușă îmbrăcată în negru, să vadă noua locuință a Monicăi.
Monica așezată în sofragerie la masă, pe un scaun cu doua perne dedesubt, mâncà frumos cum o învățase bunica: cu șervețelul agățat de pieptarul rochiței, fără să-și întindă coatele pe masă; cu gura închisă, ținându-se dreaptă…
Dacă ar fi intrat bunica în odaia fetițelor, și-ar fi pus ochelarii și fără să atingă cu degetul nici șifoniera, nici cele două dulăpioare de lângă paturile de nuc, ar fi văzut că pic de colb nu-i nicăeri, nici muște, și-ar fi oftat cu ușurare, ar fi simțit mirosul de podele ceruite, îmbinându-se cu aroma de răcoare păstrată doar in tihna caselor bătrâne unde ernează mere și gutăi, și ar fi clătinat din cap cu bunătate și cu duioșie; și s’ar fi aplecat cu multă trudă, asupra paturilor neted învelite, și dezvelind un colț ar fi văzut că așternutu-i de olandă și că spălătoreasa-i vrednică și că ’n dulapul rufelor mai e sulfină și lavandă, — și-ar fi acoperit ea cu evlavie colțul descoperit; și dacă ar mai fi deschis și șifoniera, și-ar fi văzut păpușile care-așteptau emoția fetițelor premiate la examenul de clasa treia primară, și-ar fi luat bunica ochelarii de pe nas, ștergându-și-i, ar fi făcut o cruce la icoana Prea-
