Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/298

Această pagină a fost verificată

IONEL TEODOREANU

în aceiași zi a lunei în care scăpasem din sclavia Maurilor din Sale".

Și nici n'a mai privit insula, de pe vapor, până ce n'a mai văzut-o? Și nici n'a fluturat batista?

Dănuț privi din nou, cromolitografia de pe copertă: Cum? Tristă viața din insulă? Atunci dece râdea Robinson?… Și dece râdea parcă și insula în jurul lui, într'aceiași culoare ca și obrazul lui Robinzon?

începu iarăși:

„Astfel îmi părăsii insula"…

Își așezase cartea pe genunchi. Cetea și plângea ștergându-și ochii cu mânile.

„Călătoria mea fu norocoasă. Sosii în Englitera la 11 Iunie al anului 1687, dupăce lipsisem din patria mea treizeci și cinci de ani".

— Treizeci și cinci de ani, murmurară încă odată buzele lui Dănuț în tăcerea podului.

Și nu luase nimic din insulă! O pietricică măcar! Un pumn de nisip! O floare sau o frunză!… Nimic, nimic!

Dănuț închise cartea, își plecă obrajii uzi deasupra coperții și sărută adâc și lung întristarea colorată a fericirei.

Sufletul lui Dănuț era o insulă din care plecase Robinson Crusoe, luându-și numai căciula, umbrela și papagalul.

...Clasa întâia... a doua... a treia... a patra... a cincea... a șasea... a șaptea... a opta; și alte

clase încă...