Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/287

Această pagină a fost verificată

LA MEDELENI 287

frumos retezată. De subt căciulă îi năvăleau cârlionții până deasupra sprincenelor, ca un breton drotat.

În mâna stângă, ridicată deasupra genunchiului stâng, ținea papagalul. Adică papagalul susținea mâna, fiindcă toate degetele — corect alineate — se rezemau pe spinarea verde, ca pe găurile unui fluer; iar cele patru degete de păpușă ale mânii drepte, pluteau pe spinarea căpriței care întindea botul spre papagal, ca și cum ar fi vrut să-l sărute sau să-l pască.

Robinson eră așezat pe… — nu se vede pe ce! Ședea cum stau Fakirii, pe aer. La picioarele lui — depărtate unul de altul și în vârfuri, ca ale cuiva care saltă un copil pe genunchi — se încrucișă o lopată cu altă unealtă decapitată de chenarul coperții. Pisicile dormeau pesemne, în colibă sau pe acoperișul ei. Cânele fugise de pe copertă și sforăia în pod la picioarele lui Dănuț. Se numea Ali. Tot în pod, veghea și un papagal — aidoma cu cel de pe copertă — numai că era împăiat.

Insula lui Robinson, cu vesela sihăstrie a cromolitografiilor, se mutase în podul cu vechituri. Dănuț era Robinson Crusoe în insula lui Robinson Crusoe. Și era foarte bine!

Barba lui Robinson de pe coperta cărții era umedă și plină de picuri aromați… fiindcă în podul cu vechituri al Medelenilor, Robinson Crusoe mâncă piersici, în tovărășia unui câine adormit și a unui papagal împăiat.

* * *