Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/276

Această pagină a fost verificată
276
IONEL TEODOREANU

— Sst!

„Pe la moaa Murgului
Tece fata Tucului"…

— …? Țț-țț!

Și Dănuț zâmbea fiindcă numai gândul lui mai auzea că fata Turcului avea:

„Un cozoc
Di moțoc“…

Și adormea zâmbind.


…Cădeau frunzele nucului câte una și mai multe laolaltă pe masa de stejar.

Și pomii astă primăvară erau înfloriți, și-acum nu mai aveau flori și cădeau frunze galbene din ei, foșnind uscat. Poate de asta versurile cantilenei care lăsa zâmbetul somnului pe buzele lui Dănuț — pe când avea trei ani, — acum, fără de înțeles, și-atât de trist i se desprindeau de pe buze, rupte din trecut:

„Unu’ Ilă
Duduilă
Ești cași
Toporaș“…

Se ridica ’n livadă — pe măsură ce se lungeau umbrele — răcoarea umedă. Monica își acoperise pieptul cu mânile: tremura.

Și Dănuț era îmbrăcat subțire! Dacă răceà? Se ridică în picioare, frecându-și genunchii îndurerați. Începu să se îndepărteze deandăratelea,