— Hm!… Om vedeà!
— Hm!… Herr Direktor, tu ai băut vreodată pe cineva?
— Poate! Nu-mi mai aduc aminte! Când eram băiat…
— Da-ți place să bați?
— Nu, Olguța. E urît și sălbatec.
— Vrasăzică, n’ai să-l bați pe fratele meu?
— Pe Dănuț! Ferească Dumnezeu!
Olguța respiră adânc.
— Merci, Herr Direktor. Știam eu! Tu ești sever da’ bun… îmi dai voe să umblu în geamandan?
— Mă rog!
— Închide ochii, Herr Direktor… Astupă-ți ochii cu mănile… Acuma să-mi spui ce-am să fac?
— Ai să-ți faci un duș cu colonie!
— Bine-mi pare că n’ai ghicit!… Azi nu te doare capul, Herr Direktor?
— Slava Domnului, am scăpat!
- Ce rău îmi pare! Eu vroiam să-ți fac o fricțiune.
— Ba mă doare! Cum nu!
Revărsăndu-șe, colonia gâlgâià; palma Olguței se rotea repede, împrăștiind-o pe capul zimțat aspru de părul mărunt, în timp ce buzele suflau din răsputeri spre creștet.
— Iți place, Herr Direktor?
— Strașnic! Parcă s’a mutat Polul Nord în capul meu! Numai ia-o mai încet că acuși capăt o migrenă.
