— Tu! Prietena mea! Îmi pare răul... Ce vânt te-aduce pe la mine?
— Nimic, Herr Direktor! Am venit să te văd, să mai stăm de vorbă...
Herr Direktor se ridică intr’un cot pe divan, incrustându-și monoclul în orbită.
— Imi faci o vizită?
- Sigur... Da’ frumos halat ai! Tu ești elegant ca o cucoană.
- Așa-s burlacii, Olguța.
— Dece numai burlacii?
- Fiindcă ei n’au nevastă! In schimb au un halat frumos.
- Și cei însurați nu trebue să aibă?
- N’au nevoe. Ei au o nevastă frumoasă.
- Și dacă-i urită?
- Se consolează! Adică nu. Dă! Oftează și ei!... Da’ stai jos. Ce pot să-ți ofer: o țigară?
- Azi ești vesel, Herr Direktor!
- Ca întotdeauna.
- Azi nu-i ca întotdeauna.
- Ai dreptate. Azi e o zi mare.
- Pentru tine?
- Și pentru Kami-Mura... și pentru toți. N’ai văzut?
— Atunci dece-a plâns mama?
— De unde știi tu c’a plâns?
— Am văzut eu.
— Bine. A plâns... fiindcă-i mamă.
— Ei! Atunci ar trebui să plângă în fiecare zi!
— A plâns de bucurie, Olguța.
