Dela o vreme genele doamnei Deleanu tremurară… și două lacrimi alunecară de-alungul obrajilor. Ținându-și suflarea, Monica se aplecă și sărută cu timiditate mâna doamnei Deleanu.
— Tu erai aici, Monica? — tresări doamna Deleanu.
— Cu mata, tante Alice.
— Pui mic… tu du-te lângă Dănuț… Eu am să dorm.
Monica eși în vârfuri. Se opri în fața ușii odăii lui Dănuț. Bătu încet cu degetul.
— Dănuț, șopti ea aplecând urechea.
- …
Apăsând binișor clampa, întredeschise ușa
— Doarme!… Săracu’ Dănuț!…
După ce se închise ușa la loc, Dănuț deschise ochii din nou, —și nu zâmbi.
Monica intră singură în odăița fetițelor.
In trei odăi, trei tăceri priveau viața…
***
Venind dela Moș Gheorghe cu paharul gol, Olguța dădu busna în sofragerie. Profira sări de pe scaun, cu gura plină, ca o mătăhăloasă elevă surprinsă mâncând în clasă, de Profesoară. Anica pleca ochii în jos, ascunzând bișcotul la spate, cu gestul revelator al școlarilor fumători.
— Poftă mare. Anica, hai cu mine.
