lancolie, - mult ai mai terfelii tu astăzi biata noastră Moldovă!...
- Scopul scuză mijloacele!
- Nu-nu! Criticele tale erau sincere, și mai bine decât copiii nimeni nu știe să vadă paiul din ochii părinților.... Dar eu, dragă Grigore, am băut șampanie, ș’acuma beau Cotnarul acest roznovenesc care are cincizeci și nouă de ani: e tocmai din o mie opt sute patruzeci și opt!... Și închin la rândul meu, pentru această Moldovă în care s’a făcut Cotnarul amar și blând, pentru această Moldovă în care mai răsar suflete asemămătoare Cotnarului, și fiindcă-s amare, și fiindcă-s blânde, - și fiindcă-s rare. Ș’atât doresc eu copilului meu: să fie din acele suflete atunci când in pivnițele Moldovei, Cotnar nu va mai fi.
— Papa, Cotnarul e mai bun decât tutunul?
- Vrei să guști, Olguța?
- Dacă spui tu!
- Ia să vedem.
Olguța își muie -buzele, sorbi cu încordată atenție, și ridică din umeri încrețindu-și fruntea.
- Ii amar, papa! Mai bună-i șampania!
— Tu nu te pricepi, Olguța! — zâmbi domnul Deleanu. Asta-i pentru moșnegi ca noi!
- Papa, da’ spune-mi dacă-i mai bun decât tutunul?
— Hei! Cred bine! Și-i mai rar!
— Atunci am să te rog ceva.
— Spune.
