fiindcă tu ești moșul meu. Și nu-mi pare rău!
- Nici mie, Olguța.
- Atunci avem noroc la rude, amândoi’
- Bravo, Olguța, aplaudă domnul Deleanu.
- Mare noroc. Olguța! Să știi dela mine.
- Știu, Herr Direktor, decând am fost rudă cu Fița Elencu... Da’ de azi înainte suntem mai rude.
- Chiar foarte rude!- superlativă Herr Direktor comparativul Olguței.
- Ba nu! Foarte rudă sunt numai cu tata, cu mama și cu cineva...
- Cine-i misteriosul cineva?
- Ai să vezi, Herr Direktor.
- N’o intrerupe, Grigore, o apără domnul Deleanu.
- Lasă, papa, eu îi răspund... De azi înainte Herr Direktor, tu ești tatăl fratelui meu. De asta suntem noi mai rude: fiindcă doi e mai mare decât unu, și fiindcă tu, de azi înainte, ești de două ori rudă cu mine.
- Și-ți pare bine, Olguța?
- Sigur că-mi pare bine!
— Atunci hai să ciocnim.
- Stai că n'am sfârșit!... Și eu doresc, Herr Direktor, sâ aibă și fratele meu noroc la rude cum avem și noi doi.
- A bon entendeur, salut! — exclamă Herr Direktor luând-o în brațe.
— Bravo, Olguța! Nota zece la discurs!
- Dragii mei, 'vociferă Herr Direktor, așe-
