-Stai, Olguța, nu începe... N’ai grijă: te-amețești îndată.
— Ai să ții un discurs, Herr Direktor? — întrebă Olguța cu buzele pufoase de spumă.
- Nu mă interpelă! Tu ești veșnic în opoziție.. Dragii mei, începu Herr Direktor ridicând cupa, — de azi înainte am pierdut un nepot, dar am căpătat un băiat în aceleași condiții și Fecioara Maria. Beau mai întâi, în cinstea noului tată - vrednic tată! — care-și botează fiul în șampanie nu în apă ortodoxă... Și în ce șampanie! - adăuga el muind-și buzele în blonda roire. Geudeamus igitur.
Ciocnite, cupele cântară pura ariettă a cristalelor subțiri.
- Hai, Alice, nu fii mamă vitregă! Ciocnește cu tatăl copilului vostru!
- Umple-o, Grigore.
- Cum? Ai și băut-o! Tu, Alice!
— Eu.
Herr Direktor turnă veselie acolo unde erà nevoe de multă. C’un foșnet, spuma crescù. In mișcarea ei, cupa se înălță parcă, palpitând, asemeni unei balerine ’n vârfuri, furată de zborul voalurilor desfășurate.
— Ș’acum, dragii mei, urmă Herr Direktor ciocnind cu doamna Deleanu, — să bem în să nătatea fiului îndrumat. Dorința mea cea mai fierbinte e ca peste vre-o zece ani, adunați in jurul acestei simpatice mese, să ciocnim din nou toți cei de-acum. Ș’atuncea, Dănuț, să mă pri-
