Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/254

Această pagină a fost verificată
254
IONEL TEODOREANU

— Ba da, Olguța. Mama vă iubește deopotrivă pe amândoi.

— Știu, papa, nu zic!… Da’ eu nu vreau să plângă mama.

— Și-l lăsai pe tata singur, dacă erai băiat?

— Tu ești bărbat, papa!

— Și?

— …Nu te-ași fi lăsat, papa izbucni ea mâ­nioasă, — fiindcă-s fată.

Domnul Deleanu o sărută.

— Ți-a trecut supărarea?

— Dacă ai tu dreptate, sigur.

— Am, Olguța. Avocații au totdeauna dreptate!

— Și părinții, papa!

— Ei, bravo! Așa te vreau: veselă. Haidem în sofragerie.

— Papa, Herr Direktor e mai sever decât tine: așa-i?

— Decât mine — mi se pare — nu-i greu să fii mai sever? Ce zici?

— Adevărat! Tu nu ești deloc!… Nici nu-i nevoe să fii!

— Da! Spui tu!

— Ba da, papa. Daca ai fi tu sever, eu…

— Tu?…

Olguța îl privi cu o vicleană seriozitate.

— Eu m’ași arunca de pe acoperiș… cum erai să faci și tu când erai mic, — și ți-ar părea rău!

— Oare!

— Da’ tu nu ești sever. Tu nici nu poți să te superi, papa.