Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/249

Această pagină a fost verificată
LA MEDELENI
249

— Alice, fac prinsoare pe ix kilograme de maroane că n’ai bișcoturi de șampanie.

— Bine, Grigore. Privește…

Intr’un raft de sus al bufetului, alături de tra­diționalul paneraș cu struguri de malaga și mig­dale, bișcoturile se înălțau în vraf pudrat, ca niște galbene vâsle ale veseliei.

— Am pierdut. La poruncă!

— Ai să ne trimiți dela București, când începe sezonul maroanelor, un vagon… Facem un praznic. Dănuț! Așa-i?

— Poftim?

— Nimic… Spune mama prostii.

O strângere de inimă… Când îi vremea ma­roanelor, Dănuț va fi la București… O odae goală în casă și alta în suflet…

S’auziră lovituri de picior în ușă.

— Deschideți.

Anica zmuci ușa ’n lături. Gâfâind, cu pălăria pe cap și pardesiul pe umeri, intră domnul Deleanu.

— Asta-i pentru Alice și pentru copii.

— Prezint-o!

- Mumm nouă sute șase.

— Se aprobă, exclamă Herr Direktor desci­frând eticheta în timp ce degetele încercau soli­ditatea dopului cu cască războinică.

— Grigore, ia privește.

— Bine că mai văd și eu colb autentic pe o sticlă de vin.

— …de Cotnar, rectifică domnul Deleanu cu un ton heraldic.