- Alteori fumezi
— Eu înghit.
— Înghiți! Ce înghiți?
— Poamă, Herr Direktor, răspunse calm Olguța, strivind în dinți ca pe-o alună, un fraged bob de busuioacă.
***
In etacul doamnei Deleanu, prin stolurile lăsate in jos, lumina amiezii de toamnă pătrundea ostenită și odihnitoare.
Cu o mână, Dănuț se rezemă de umărul mamei lui îngenunchiată lângă el. Piciorul cu pricina și-l ținea întins. Genunchiul zdrelit fusese spălat și badijonat cu iod... Acum venise rândul bandajului antiseptic.
Un pronunțat miros farmaceutic măgulea nările lui Dănuț. Ochii nu i se mai desprindeau de pe învelitoarea bandajului, însemnată cu o cruce roșie.
.... Rănit în războae soldatul căzuse.
Și’n puține zile chinuit muri.
Departe de-o mamă care îl crescuse și care-l iubi..."
Neștiind că Dănuț mureà „departe de-o mamă care îl crescuse și care-l iubi", doamna Deleanu erà îngrijorată de gravitatea obrajilor lui.
— Te strânge pansamentul, Dănuț?
— Da, pansamentul... Nu. Nu mă strânge pansamentul!
— Spune mamei, Dănuț. Dacă te strânge să ți-l fac din nou.
