— Sigur, dac’am spus!... Ginion e când ai tu bac la cărți.... și când am eu crampe.
— Bravo! Și cine te-a ’nvățat?
— Tu, Herr Direktor.
— Unde-i Alice să te-audă! Ași căpăta o papară!
— Spune, papa, numărul treisprezece poartă ghinion?
— Știu eu, Olguța! Așa cred unii.
— Da’ tu ce crezi?
— Dă!... Da și nu.
— Mai mult da sau mai mult nu?
— Parcă mai mult da.
— Ca și mine, papa... Her Direktor, nu cumva azi îi treisprezece?
— De ce? Azi ai ghinion?
— Mă rog!... Spune tu și spun și eu!
— Nu-i treisprezece. Acuma spune.
— Eu n’am... da poate că au alții!
— Iaca n’ai nimerit: alții au noroc azi.
— Știu, Herr Director, îl iscodi Olguța.
— De unde știi? Ai ascultat la ușă?
— Eu n’ascult la ușă!
— Atunci ce știi?
— Intrebă-l pe papa.
— Ce știe, dragă?
— Știu eu!
— Mare drac mai ești, Olguța!
— ...Herr Direktor, ce faci tu când ți-i ciudă?
— Depinde! Uneori înghit... alteori....
— Alteori?
