— Ce să te 'ntreb?
- Ce vrei tu.
-... Ce-ai făcut până acuma?
— M'am jucat afară.
— Bine.
- Tot ce fac eu azi îi bine: de ce papa?
- Ce-ai spus?
- Nimica. Am glumit.
— Bine.
Olguța o privi pe Monica, răsfrângându-și buza de jos. Monica mătură fărămiturile de pe fața de masă.
- Herr Direktor, ai migrenă?
— Nu.
- Atunci tu ai migrenă, papa?
- De ce, Olguța? N’am.
— Atunci eu am migrenă.
Și tăcu încruntată.
— Te doare capul, Olguța?—o întrebă domnul Deleanu privind-o însfârșit cu luare-aminte.
- Știu eu!
- Spune tatei, Olguța. Te văd cam înfierbântată.
- Nu mă doare capul... Eu nu spun minciuni.
- Ești supărată?
- De ce să fiu supărată?
- Atunci ce ai?
- Da tu ce ai, papa?
- ?.... Nimic. Fumez. Mă gândesc...
- La ce te gândești, papa?
- La tine... la Dănuț... la voi.
