218 IONEL TEODOREANU
Toți îl deplâng și toți revendică mila celorlalți pentru bătrâna capitală a Moldovei.
„Și spune-mi tu, lorgule, dacă nu ești prototipul moldoveanului?
— Așa-i, măgarule, suntem frați!
— Săntem frați... Da. Numai că moldovenismul mei a primit un altoi salutar...
— Monoclul?
— Dacă ași fi rămas în Moldova sunt sigur că-l purtam, cum se spune, in fundul pantalonilor.
— Exagerezi!
— Deloc!... Adu-ți aminte că printr’a șasea de liceu făceam versuri!
- Si?
— Arvonisem deja energia la Muntele de Pietate.
— Toți băeții trec pe-acolo.
— In Moldova mai ales... și nenorocirea-i că rămân.
— Ai devenit moldo-fob?
— Nuu... Dar constat că Moldova-i primejdioasă. Trăsătura ei esențială, din care decurg toate celelalte, e o anumită lene, elegantă, aristocratică, estetică, cum vrei să-i spui, - dar nefastă mai ales. Cine trăește în Moldova din copilărie, trebue să-și pue vată în urechi, ca și marinarii lui Ulysse, altfel îi ucid frumoasele sirene...
— Grigore, eu am trăit numai în Moldova, și trăesc: hm ?
— Și sunt ferm convins că te întrebi și tu cum ai ajuns unde ești.
