Această pagină nu a fost verificată
206 IONEL TEODOREANU
— Grozav, tante Alice.
— Bravo!
Cu fân zburlit în părul blond și cu obrajii rumeniți, Monica clipea, luminoasă in lumina lămpii.
— Da’ unde-i Anica? N’ați întâlnit-o?
- Caută luna! — mormăi Olguța, mestecând un colț de pâne.
— De miere! adăugă Herr Direktor, scuturându-se de fân.
— Grigore! Nu-ți dau cataif.
— Are Kulek și pentru mine!
Pașii Profirii duduiră. Aducea castronul cu borș.
— Poftă mare, boerilor, le dori moșul, plecându-se.
— Asemenea, moșule.
— Hii, boală... Nie, potae!
Boii porniră visători prin ocara cânilor.
Aburii borșului pictară nostalgii pe fețele înfometaților.
In tăcerea deplină, vorbiră numai lingurile, greerii și ochii cânilor.
