204 IONEL TEODOREANU
— Iar Anica! se supără Olguța... Moșule, ia vin să grăim oleacă.
— Să grăim!
Moșul rămase în urma boilor, ștergându-și musteața.
— Moșule, să spui că nu ne-ai văzut. Are să te ’ntrebe o țigancă — glasul Olguței scăzu - care umblă cu un Neamț: știi, Neamțu cu căruța dracului.
— Lasă că le-arăt eu! Neam spurcat! - mormăi moșul trecând lângă boi.
Herr Kulek se apropia, cu brațul încolăcit pe mijlocul Anicăi. Ținea farul in mână ridicată, ca pe o halbă.
— N’ai văzut pe boeri, moșule? - întrebă distrat, Anica.
— Hm! Ai să te-afurisești, fa! Chei din fața mea! Hii, boală!
Hohote de surdă veselie porniră din fânul carului, acoperite de râsul greerilor și-al cosașilor.
Spiritual, Herr Kulek lumină luna cu farul și trecu mai departe, vorbind Anicăi ca unei surdomute de acelaș neam.
- *
- Borșul, Profiro, strigă domnul Deleanu din cerdac, svârlind țigara.
— Borșul, Profiro! - intona corul din car, prin zarva cânilor din curte și din sat.
