Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/194

Această pagină a fost verificată
194
IONEL TEODOREANU

— Sigur, Herr Direktor, îl încredința Olguța: ea e prietena mea.

Treceau în dreptul stogurilor de fân rânduite pe câmpie, ca niște falnici cozonaci abia scoși din cuptorul verii.

— Monica, așa-i c’ai obosit? — o întreba po­runcitor Olguța, încetinind pasul.

— Puțin!

— Da’ tu, Herr Direktor!

— Ajungem îndată.

— Dragă Herr Direktor, mai avem… și te-aș ruga ceva.

— La dispoziție.

— Da’ să-mi promiți că faci.

— Depinde.

— Spune că da, Herr Direktor.

— Spune tu ce vrei.

— Spun, dacă promiți.

— Spune.

— Vrasăzică mi-ai promis?

— Să zicem!

— Hai să ne odihnim, Herr Direktor. Uite: Monica nu mai poate.

— Si mama ce-are să spue?

— Are să ne-aștepte.

— Cu biciușca!

— Ba cu mâncare bună și caldă fiindcă noi am câștigat pariul.

— Așa să-i spui!

— Sigur. Eu am să-i spun.

— Să ne așezăm… Da’ unde-i Dănuț?… Dănuț… Dănuț! Kami-Mura, stop!