180 IONEL TEODOREANU
— Explică-i, te rog, Grigore... Olguța, tu stai la dreapta Monicăi. Așa.
Doamna Deleanu se așeză la picioarele divanului intre copii. Herr Direktor luă o narghilea și-și cabră monoclul.
Domnul Deleanu își răsuci mustețile.
— Ruhig bleiben, bitte schbn.
Olguța privi cu coada ochiului pe Dănuț, - ironică. Monica își privea mânecile, dar vedea tot pe subt gene.
Dănuț, ținând recordul încruntării, întoarse capul obiectivului, lăsând posterității profilul unui amiral japonez cu bucle de fetiță, care pregătea o răzbunare aprigă Japonezei cu coc blond, ocrotită de zâmbetul haiducului cu musteți de funingină.
- * *
De pe scări, doamna Deleanu - cercând să compenseze cu gravitatea tonului, neseriozitatea pieptănăturii și a kimonoului — vorbi apăsat:
— Grigore, te fac răspunzător! Ține-o din scurt, mai ales pe Olguta... Și nu uită pariul.
Olguța păstrase numai costumul de haiduc; mustețile și le spălase cu vată îmbibată in colonie.
— Mama-i fricoasă, Herr Direktor. Nu samănă cu mine.
— Ia lasă!
- Vorbesc serios, Herr Direktor.
— E fricoasă pentru tine, Olguța.