LA MEDELENI 175
din nou convertită la extravagante, — hai să ne costumăm cu toții. Fiecare cum vrea. Mâna liberă fantaziei fiecăruia.
— Eu rămân așa, tante Alice, se rugă Monica.
- Sigur, tu ești gata costumată. Și eu tot Japoneză ma fac.
— Da’ eu, mamă? întrebă Dănuț.
- Tu... căuta doamna Deleanu îmbrăcând kimonoul, — tu...
- Mamă dragă, el are costumul japonez, - interveni Olguța cu o ciudată suavitate în glas.
- Nu vreau. Ce te-amesteci!
- Ce idee bună! Sigur, Tu ai costumul lui Kami-Mura. Du-te și ți-l pune.
- De ce, mamă?
Fiindcă și eu îs Japoneză și Monica.
- Da! Monica are haină frumoasă, bombăni Dănuț.
- Cred bine! Ea e domnișoară. Tu ești soldat viteaz.
- Da! cu haine urite!
- Dănuț, te rog să nu-mi strici cheful. Du-te și te’mbracă. Așa vreau eu.
- Fără pușcă? se posomori Dănuț mai tare.
- Cu pușcă și cu tun dacă vrei! Hai, repede.
- Alice, dă-mi și mie o idee.
— Tu... tu și Grigore sunteți Turci, — adică tu ești pașă - îți fac eu turban și tot dichisul — iar Grigore-i eunucul, haremului.
— Dragă Alice, nu-i fi având tu vre-un strămoș mongol?
