— Dragii mei, să isprăvim cu buclucurile, începu Herr Direktor acoperind cu mânile saltarul de jos… Olguța, tu ești cucoană?
– Nuu, Herr Direktor!
— Bravo ție. Tu ești în partida mea… Așa dar kimonourile sunt ale cucoanelor… Monica nu te superi? Ia să vedem cum îți vine. Unu-i mai mic, acela-i al tău… Hocus-pocus-filipus!…
Cu o surprinzătoare debăcie, Herr Direktor o metamorfoză pe Monica într’o clipă.
— Ia să vedem… măi da’ frumoase-s Japonezele! Mă mut în Japonia.
— Monica, scoate-ți cozile afară… Așa. Vino să te sărut.
— Tante Alice, da’ Olguța?… Nu vreau așa, șopti ea în brațele doamnei Deleanu.
— Lasă, nu te îngriji, Monica. Olguța are destule.
— Merci, moșu’ Puiu.
— Hopa!
Luând-o în brațe, Herr Direktor o așeză pe divan și se dădu îndărăt măsurând-o prin monoclu.
— Alice, schimbă-i pieptănătura. S'o facem Japoneză deabinelea… Merită Japonia!
— Vrei, Monica?
— Da, tante Alice, răspunse Monica prin visul kimonoului.
— Alice, să fii la înălțimea kimonoului… și-a europencei.
— Cu-așa păr nu-i greu.