— Ce faci și tu: supăra pe mama… Bietul tata! Când te gândești că din lefușoara lui de magistrat cinstit izbutea să pue deoparte pentru cadouri… și pentru studii la Berlin…
Monoclul căzuse din ochiul lui Herr Direktor, lăsând în loc privirea amintirilor.
Olguța se așeză pe marginea divanului, îngândurată: „Săracu’ Moș Gheorghe!"
– Dănuț, adă-mi un foarfece din trusă.
– Ce ai acolo? întrebă doamna Deleanu.
Herr Direktor își puse monoclul.
— O surpriză!
— Spune ce-i?
– Foarfecele are cuvântul cu precădere.
– Ștofe?
– Tț!
– Bomboane?
– Ba.
— Cărți?
— De joc?
– Eu întreb. Răspunde.
– Degeaba. N’ai să ghicești.
În jurul tainicului pachet se adunară toți, privindu-l încruntați. Herr Direktor dezmierdă hârtia mută.
— Pot să vă spun că vine de peste nouă mări și nouă țări; că e de gen neutru: honny soit qui mal y pense; că e cenușiu pe dinafară și roșu pe dinăuntru; că-i dulce la pipăit; că-i plin de pasări gingașe care au calitatea că tac; că cei dela care vin sunt ga… sunt palizi; și că va fi la modă.
