LA MEDELENI 157
— Mamă, eu zic să aducă un cantalup, propuse Olguța îndatoritoare.
— Hm? consultă doamna Deleanu pe domnul Deleanu.
— Amin. Azi e bairam!
— Prohiro, adă un cantalop... Vezi, Herr Direktor, eu nu te las!,
— Așa ești tu, Olguța: îți place să te sacrifici! — glumi doamna Deleanu.
- Mamă, spune tu drept dacă și ție nu-ți place cantalupul dela ghiață?
- Imi place: cum nu!
— Atunci ne sacrificăm împreună! — Olguța!
- Dragă Alice, toate bune și frumoase în casa ta, începând cu tine! Cum se face numai că la voi...
— ...nu-s scrumelnițe? — îi luă vorba din gură Olguța, luăndu-i și monoclul ca să-l imite mai bine.
La masa lui Herr Diretor, scrumelnița făcea parte dintre farfurii, și țigara dintre mâncări.
— Olguța, scoate monoclul: asta-ți mai lipsește!... Fumat! fumat și iar fumat! Mâncare se mai chiamă asta Grigore?
— Omoară microbii și ajută digestia!
- Lasă scrumelnița, Dănuț!
— Dă-mi-o, Dănuț.
— Nu i-o da!
Olguța smunci scrumelnița din mâna buimăcită de două magnete potrivnice, și o insinuă pe masă.
— Mamă, uite ce face Olguța!
— Așa iți trebue dacă nu asculți!... Și tu, Olguța, de ce nu faci cum spune mama?
