noclul pe care-l arăt ostentativ; și succesele… care se știu!
— Ta-ta-ta! Lasă părul să crească. Atunci să te vedem!
— Prefer să fiu calomniat!
Pentru Herr Direktor, dela trei centimetri în sus, începeau pletele: poetice, deci nefaste; necivilizate, deci neigienice, inestetice și incomode pe deasupra. Nici sub formă de musteți nu îngăduia părul: „această pacoste pentru bărbați, chiar, sau mai ales, când îl poartă femeile".
— Herr Direktor, când ti-i mărita ai să-ți tunzi nevasta? — îl întrebă Olguța.
— Olguța, de câte ori nu ți-am spus că numai femeile se mărită! - intervenea doamna Deleanu.
— De ce, mamă? Vreau eu să mă însor. Cine nu-mi dă voe?
— Eu.
— Da’eu nu vreau să mă însor. Eu nu-s femee… Spune, Herr Direktor, ai să-ți tunzi nevasta?
— Nu.
— De ce?
— Fiindcă n'am să mă mărit, — cum spui tu.
- Nici n'ai să te 'nsori, — cum spune mama?
— Nici… Umberufen! - adăogă el, bătând cu degetul în lemn toaca superstițioșilor.
— Nici eu, aderâ Dănuț.
— Atunci tunde-te, încheia logic și violent Olguța.
Dănuț amuțea. Ca să nu-l tundă ar fi fost în stare să se însoare chiar.