Sari la conținut

Pagină:I. Teodoreanu - Hotarul nestatornic (La Medeleni, vol. I).pdf/149

Această pagină a fost verificată
LA MEDELENI
149

– Monica e fetița noastră… așa cum e Dănuț băiatul tău, tată de carton ce ești!

– Atunci mai am o nepoată?

– Te poți mândri!

– M’am curățit! Mă pregătisem numai pentru doi nepoți… Da’ frumoasă nepoată mai am! Monica: nu?

– Monica, șopti Monica intimidată, apucând mâna Olguței.

– Îi dai voe lui moșu’ Puiu să te sărute?

– Sigur, ca și pe mine, aprobă Olguța.

– Măi omule, ai mâncat?

– Aș!

– Haidem în sofragerie. Puteai să te anunți: te-am fi așteptat.

– Imposibil! Dați-mi apă.

– Hai la masă.

– Apă de spălat, cucoană!

– Așa-i! Îți uitasem tabieturile! Un ceas îți ajunge să te speli?

– Cuconiță, unde-l culcăm pe domnul Neamț? — se interesă Anica.

– Domnul Neamț-domnul Neamț! — începu să cânte Olguța.

— Moș’ Puiu, eu îți torn apă de spălat, stărui Dănuț, aducând geamandanul.

– Daa! N’ai nici-o grijă! Iți dă voe Anica! – răspunse Olguța.

– N’am vorbit cu tine.

– Tu ești servitor: duci geamandanul, torni apă, perii hainele… Eu îți vorbesc. Tu taci și-asculți.