CAP. III.
Herr Direktor.
— Mamă, tu auzi cevà? — întrebă Olguța pocnind in dinți o prună brumărie.
— Ce s'aud?
— Ascultă bine, mamă...
— Țț! Il aud pe Dănuț sorbind harbuzul și n’ar trebuì să-l aud. Dănuț, numai racii se sorb așà când nu știi să-i mănânci altfel.
Doamna Deleanu îl obligà pe Dănuț să aibă câte-o altă surdină pentru fiecare fel de mâncare. Dănuț le mai încurcà, le mai uità. Din care pricină, când simțià ochii mamei lui privindu-l cu toată atenția urechilor, — mestecà supa, frigându-se, ori înghițeà friptura, fără s’o mai mestece, înecându-se.
Olguța făcù semn cu piciorul pe subt masă Monicăi. Monica oftă neutral. Dănuț tocmai începuse rugul zămos din mijlocul harbuzoaicei. Topì între limbă și cerul gurii, geroasa îmbucătură, își șterse buzele și înghițind de două ori, ridică ochii spre Olguța.
