140 IONEL TEODOREANU
- Când om ajunge ’n poarta casei.
— Așa oi face.
— Moș Gheorghe, vezi c’ai uitat să-mi aduci aminte!
- ... — Vezi!... De ce nu pui mata, Moș Gheorghe, felii de morcov in tutun, cum pune și papa?
— Oi pune, duduița moșului.
— Să pui, Moș Gheorghe, că morcovul ține umezeală, îi explică ea serios.
— Duduițelor, da’ când mai veniți la moșu’?
- Când ni-i pofti, Moș Gheorghe.
— Iaca vă poftesc.
— Atunci venim mâne.
- Duduiță, am dres gardu’ la loc! — clipi cu înțeles Moș Gheorghe.
— Or să intre porcii in livadă!
— Să intre sănătoși. De-acuma are moșu’ scrânciob.
— Dudue Olguță, nu-i batista, — vocifera Anica din casă.
— Caut’o.
Din pragul curții boerești, rochița roșie și cea albastră făcură semn cătră Moș Gheorghe.
— De-acum pleacă, zâmbi Moș Gheorghe dând drumul Anicăi.
— Da, unde-s duduele?
— Du-te și le caută că asta-i treaba ta!
In urma tuturor porni Moș Gheorghe. Se înserase limpede. Luceafărul dintăiu lucea curat și
