134 IONEL TEODOREANU
Moș Gheorghe ii luă de după gât pe fiecare, cu blândeță aducăndu-i înăuntru. Monica după ei, de mână cu cel mic. Se opriră cu toții în fața prispei. Olguța așezată turcește pe lăicer, se încruntă și vorbi apăsat.
— Moș Gheorghe, acuma lasă-i cu mine.
Moș Gheorghe îi slobozi, împingându-i binișor spre Olguța. Cel mic începu să țipe.
— Tu să taci odată! Monica dă-i o pară... Acuma să vă judec pe voi.
Băeții plecară capetele, încrucișând în treacăt, priviri dârze. Mai mult decât toți, Moș Gheorghe zâmbea în mustățile albe.
- Cine-a sărit întâi la bătae?
-...
- Măi Pătru, tu ai sărit, il ținti Olguța.
— Parcă numai cu!
- Spune de ce ai sărit la bătae?
— Să spue el!
— Ba tu să spui, că pe tine te-am întrebat.
— M’o făcut porcule, mormăi Pătru cu pumnii strânși.
— Da’ tu di ci m’ai făcut jidan? — izbucni Ionică.
— Fiindcă m’ai prădat de bunghi!
— De unde-a ți furat voi bunghi? — se oțărî Olguța.
Pătru să uită la Ionică. Ionică-I măsură pe Pătru... Amândouă capetele se îndreptară spre Moș Gheorghe... Moș Gheorghe întâlni ochii Olguței, și plecă fruntea în pământ.
